Posted by : Ailin sâmbătă, 16 august 2014

În nenumăratele noastre amintiri privim și ne amintim, poate, ceea ce a fost mai important, mai puțin important sau chiar deloc. Lăsăm de cele mai multe ori la o parte tot ce ne-a făcut fericiți pentru niște amintiri pline de durere. Ne dorim ce nu am avut, ne dorim ce au alții dar nu ne dorim ce am avut. Privim cu părere de rău că poate viața ar fi fost altfel dacă acționăm corect și nu am fi fost conduși de aparențe, dar ce ar fi viața dacă nu riscăm câte ceva ? Orice pas e o decizie de moment, pentru că oriunde ne-ar plimba gândul ne dorim să fim eroi. Orice decizie pare a fi cea corectă dar rezultatul îl primim la final, dar care e finalul ? Căci totul pare infinit... Nu știm niciodată dacă deciziile noastre sunt bune sau ar fi putut fi mai bune.... sau mai rele. Asta e tot ce avem dar toate au un scop și în orice moment așteptăm să primim o certitudine, un motiv sau poate o lecție. Ne apărăm la final cu false reproșuri, realitatea ascunsă în spatele unor cuvinte care dor când este atât de evident că toate s-ar rezolva dacă am vorbi...cu adevărul . Putem să riscăm o minciună, un sentiment adevărat, o zi, o persoană căci în final primim adevărata minune, pe noi înșine luptând pentru noi! Chiar dacă e de rău sau de bine ne apropiem mai mult de acel infinit...

{ 1 comentarii... read them below or add one }

Popular Post

- Copyright © Idei Trasnite -Metrominimalist- Powered by Blogger - Designed by Johanes Djogan -