Posted by : Ailin luni, 2 iunie 2014

De câte ori nu ne-am lovit de situaţii sinistre mai ceva ca poeziile simboliste de-a lui Bacovia în relaţiile cu prietenii. Când ne izbesc câteodata cu nişte vorbe sau fapte avem impresia că ne-a căzut tot cerul în cap cu tot cu meteoriţi şi sateliţi. Acea senzaţie când rămâi paf şi tot din jurul tău se face praf, te face să realizezi că nu mai are rost să te apropii de cineva, pentru că în mare, oamenii vin oamenii, pleacă şi nimeni nu rămâne cu tine pe veci.
De ce să dăruieşti gândurile, poveştile, clipele, momentele tale cuiva care nu le apreciază (practic, clown-ule, le ţii prietenilor de plictiseală). Te oferi voluntar de parcă ai lucra la Crucea Roşie să îi ajuţi, să le oferi sprijin şi se întâmplă ca persoana să gândeasca pentru prima oară atat de profund şi să ajungă la o concluzie incorectă pentru că au pornit de la ipoteza greşită, cum că tu nu îi mai meriţi compania, îţi întoarce spatele şi automat eşti condamnat fără drept de apel. Te doare aşa tare o astfel de nebunie de zici că ai călcat pe soare. Ajungi să regreţi tot ce întâmplat sau nu, cu gândul că din greşeli înveţi şi data viitoare nu o să se mai întâmple să laşi garda jos. Dar ştiţi şi voi, un prieten te înjunghie pe la spate, dar un prieten adevărat nu poartă cuţite la ei ! Indiferent de situaţie, prietenii adevăraţi rămân iar dacă nu rămân înseamnă că nu au fost !

{ 2 comentarii... read them below or Comment }

  1. Este foarte greu sa-ti faci prieteni adevarati, asa ca, mai bine mai putini, dar buni decat multi si degeaba!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In ziua de astazi, un prieten adevarat e ca un diamant :) Si e mai bine sa iti "cumperi" cateva dar adevarate decat o gramada de imitatii!

      Ștergere

Popular Post

- Copyright © Idei Trasnite -Metrominimalist- Powered by Blogger - Designed by Johanes Djogan -